Stadionul "Ion Moina", Cluj-Napoca
Stadionul "Ion Moina" are o capacitate de 30.000 de locuri si aici si-a disputat jocurile depe teren propriu formatia Universitatea Cluj-Napoca. Stadionul a fost daramat intre 2008-2009 pentru a se construi alt stadion in locul acestuia. Stadionul va fi unul modern.
Date tehnice
Fondat: 1911
Locaţie: Cluj-Napoca
Nume complet: Stadionul Ion Moina
Deschis: 1911
Renovat: în renovare
Demolat: 2008-2009
Categorie UEFA: 2**
Beneficiar: FC U Cluj
Capacitate: 28.000
Suprafaţă de joc: gazon natural
Istoric
La 21 iulie 1908 atletul clujean Ştefan Somodi a obţinut locul 2 la Olimpiada de la Londra. Având în vedere faptul că acesta se antrena prin curţile şcolilor, edilii oraşului Cluj au hotărât construirea unui stadion pe un teren din Parcul Oraşului.
Prima tribună a Stadionului Oraşului a fost confecţionată din lemn şi avea o capacitate de 1.500 locuri. Sub ea au fost amenajate vestiarele, dar şi cămăruţe în care puteau locui fotbaliştii. Inaugurarea oficială a stadionului a avut loc în 1911 când o selecţionată a Clujului învingea echipa Galatasaray Istanbul cu scorul de 8-1.
După aproape 50 de ani, în 1960 tribuna din lemn a fost mutată la Câmpia Turzii, unde se află şi în prezent.
În 1961 a fost inaugurat noul stadion, construit în formă de potcoavă, în cinstea echipei studenţeşti ce folosea arena: „U”. Stadionul Municipal avea o capacitate de 28.000 locuri, clasându-se pe locul 3 în topul arenelor din România.Timp de 40 de ani nu s-a întamplat nimic deosebit cu stadionul redenumit „Ion Moina” la începutul anilor '90, exceptând poate inaugurarea pistei de atletism din tartan. În 2004 au început lucrările de renovare a arenei însă acestea au fost sistate de către Cosiliul Judeţean Cluj în 2005, după ce s-au cheltuit 8 miliarde de lei vechi, pentru consolidarea stâlpilor de susţinere.
Stadionul Ion Moina în 2007
În vara anului 2007, ca urmare a promovării echipei în primul eşalon, autorităţile locale au fost nevoite să investească sume importante de bani pentru ca stadionul să poată găzdui meciuri de Liga I, conform ultimelor directive FIFA si UEFA.[4] Starea de degradare accentuată a structurii de rezistenţă a permis, ca un compromis, să se folosească doar 7.600 de locuri, dintre care 4.500 pe scaune, în primele 12 rânduri din tribuna I şi peluză. S-au recondiţionat tribuna oficială, vestiarele, sălile pentru presă, toaletele, astfel că în luna iulie 2007 stadionul a primit avizul Direcţiei de licenţieri din cadrul FRF.[5]
În luna februarie a anului 2008 Consiliul Judeţean Cluj a desemnat UTCN câştigătoare în licitaţia internaţională organizată pentru proiectarea unui nou stadion.[6] Societatea Proiect Carpaţi din Bucureşti a cerut şi a obţinut anularea licitaţiei contestând incompatibilitatea a doi membri din comisia de licitaţie.[7] În 13 iunie 2008 UTCN a fost desemnată din nou câştigătoare a celei de-a doua licitaţii, organizată în urma anulării celei dintâi. Proiectul realizat de UTCN prezenta la acea dată un stadion de 30.000 locuri, cu garaje subterane pe două nivele şi un teren de atletism.[8]
Construcţia Stadionului Oraşului, cum s-a numit iniţial, a început în anul 1908. Inaugurarea oficială a avut loc în anul 1911, printr-un meci amical între o selecţionată a Clujului şi echipa turcă Galatasaray Istanbul (a câştigat selecţionata Clujului cu scorul de 8-1).
Iniţial stadionul a avut o tribună din lemn cu o capacitate de 1.500 de locuri, număr extrem de mare pentru acele vremuri. În 1960, tribuna de lemn a fost mutată la Câmpia Turzii, unde se află şi în prezent pe stadionul ISCT.
În 1961 numele stadionului a devenit Stadionul Municipal şi o noua tribună cu o capacitate de 30.000 de locuri a fost inaugurată. Noua tribună a fost construită în formă de potcoavă, dupa numele echipei ce folosea arena: "U".
Singura investiţie notabilă ce a mai fost făcută din anii 1960 şi până în prezent a fost inaugurarea pistei de atletism din tartan la începutul anilor 1990.
Poze
Stadionul "Republicii", Bucuresti
Stadionul Republicii
Stadionul Republicii (numit şi Stadionul ONEF sau Stadionul ANEF) a fost un stadion din Bucureşti, amplasat în apropiere de clădirea actuală a Palatului Parlamentului.
Stadionul a fost inaugurat la 9 mai 1926, cu ocazia meciului de rugby dintre echipa României şi cea a armatei franceze, încheiat cu victoria oaspeţilor cu scorul de 35-3. Stadionul ONEF (Oficiul Naţional de Educaţie Fizică, mai târziu ANEF - Agenţia Naţională de Educaţie Fizică) a fost proiectat de Horia Creangă şi Marcel Iancu, doi dintre cei mai vestiţi arhitecţi ai vremii, şi a fost considerat primul stadion modern din România, fiind primul dotat cu un gazon prevăzut cu sistem de drenaj. În timpul războiului, stadionul a fost mistuit de flăcările unui incendiu, însă ulterior a fost reconstruit şi redat în folosinţă, sub numele Stadionul Republicii, la 3 septembrie 1948, cu ocazia primei ediţii a Campionatelor Internaţionale de Atletism ale Republicii Populare Române.Iniţial, stadionul avea aproximativ 20.000 de locuri, dar după reconstruire a fost îmbunătăţit de mai multe ori, ajungând la o capacitate de peste 40.000 de locuri.Stadionul Republicii a fost al doilea stadion din România care era dotat cu o instalaţie de nocturnă, după Stadionul Romcomit din Bucureşti.
De-a lungul timpului, stadionul a găzduit 42 de meciuri ale echipei naţionale de fotbal, unul al echipei olimpice, 15 jocuri din cupele europene, 22 de finale ale Cupei României şi multe alte meciuri de campionat, cupă, etc.În aceeaşi arenă s-au desfăşurat nenumărate competiţii atletice, printre care mai multe ediţii ale Campionatelor Internaţionale de Atletism ale României. Tot aici au fost doborâte mai multe recorduri mondiale sau europene: Bob Gutowski în 1957 (record mondial la săritura cu prăjina). Iolanda Balaş la săritura în înălţime (9 din cele 14 recorduri mondiale obţinute între anii 1956 şi 1961). Henk Visser în 1956 (record european la săritura în lungime). În anii 1960, pe acest stadion au evoluat prima dată în România baschetbaliştii americani de la echipa de baschet demonstrativ Harlem Globetrotters.
În afară de evenimentele sportive (fotbal, rugby, atletism, handbal, baschet, box, tenis şi chiar badminton), pe acest stadion s-au desfăşurat şi câteva adunări populare. Istoricul Dinu C. Giurescu relatează că în septembrie 1944 "la stadionul ANEF a avut loc prima adunare comunistă convocată de Partidul Comunist Român, proaspăt devenit legal. Câteva mii de oameni au cerut zgomotos demisia guvernului prezidat de generalul Sănătescu, sub simplul pretext că Guvernul nu a fost în stare să ceară epurarea".Stadionul a fost demolat în anii 1980, deoarece era prea aproape de Casa Poporului, iar Ceauşescu plănuia să construiască un elicodrom pe amplasamentul respectiv. Deşi elicodromul nu a fost finalizat, structura stadionului a fost grav afectată, iar acum în locul acestuia se află garajul subteran al Camerei Deputaţilor.
Romcomit-ul, demolat de Carol al II-a…
În afara stadionului Naţional, de-a lungul timpului alte patru mari arene sportive din Bucureşti, reprezentative pentru fotbalul românesc, au dispărut. Prima arenă importantă a Bucureştiului a fost ROMCOMIT, al cărei nume venea de la abrevierea Băncii Comerciale Româno-Italiană, care a fost inaugurată în 1923. Stadionul era situat lângă Podul Elefterie, între căminul studenţilor, peste Facultatea de Drept. Pe acest stadion îşi disputa meciurile echipa cu acelaşi nume, condusă de Ettore Brunelli. La sfârşitul anului 1924, cluburile Romcomit şi Triumf au fuzionat şi, din această asociere, a luat fiinţă clubul Juventus Bucureşti.
La 13 septembrie 1925, CFR Bucureşti şi Ujpest Budapesta au disputat primul meci în nocturnă din România, eveniment repetat a doua zi, la partida dintre aceeaşi Ujpest şi o altă mare echipă a capitalei în acea vreme, Juventus Bucureşti.
În cartea "Glasul roţilor de tren", regretatul Ioan Chirilă descria rudimentara instalaţie de nocturnă: "Un lucru aş vrea să nu uitaţi: pe Romcomit exista şi o instalaţie de nocturnă. Primitivă şi ea, nici vorbă, dar era. De-a curmezişul terenului erau întinse nouă sau zece fire de sârmă, cu câte 7-8 becuri fiecare, la vreo zece-doisprezece metri înălţime. Lumina nu era grozavă (...). Partea proastă era că în timpul jocului se mai spărgeau 3-4 becuri, mai ales la degajările portarilor, şi atunci, în pauză, se înălţa o scară de zugrav şi becurile ardeau din nou".
Pe "Romcomit" a jucat şi echipa naţională a României două meciuri amicale, ambele în 1925: cu Turcia, scor 1-2, şi cu Bulgaria, scor 6-1.
În anul 1934, când Juventus promovase în Divizia A, Regele Carol al II-a a decis să dărâme stadionul. În locul acestuia a fost ridicată "Cetatea Universitară", complexul studenţesc de astăzi, de lângă Facultatea de Drept.
Unirea, sub aripa Miliţiei
Clubul Unirea Bucureşti şi-a construit propria arenă în 1924, în imediata apropiere a Gării de Est, iar doi ani mai târziu, la 1 iunie 1926, a luat fiinţă, prin fuziunea dintre Unirea şi Tricolorul Bucureşti, una din echipele celebre: Unirea Tricolor Bucureşti, unde a debutat ca fotbalist şi Titus Ozon. Echipa cartierului Obor se poate mândri că pe stadionul său a avut loc primul meci din campionat în sistem divizionar. Evenimentul s-a petrecut la 4 septembrie 1932, ocazionat de partida dintre Unirea Tricolor şi AMEFA. În 1948, clubul a fost preluat de Ministerul Afacerilor Interne, actualul Minister al Internelor şi Reformei Administrative, şi botezat Dinamo "B" Bucureşti, iar Dinamo "A" luase locul formaţiei Ciocanul Bucureşti, fosta Maccabi. Stadionul de lângă Gara de Est a fost dat uitării. Ulterior a fost demolat, fiind construite mai multe blocuri.
Venus, distrus de comunişti
Stadionul "Venus", cu o capacitate de 15.000 locuri, a fost inaugurat în anul 1931, avea instalaţie de nocturnă, terenuri anexe, cabinete medicale şi de recuperare (a fost demolat după instaurarea regimului comunist; s-a aflat pe locul unde este azi parcul Ştirbei lângă Opera Română).
În anul 1935 Arena Venus a găzduit două premiere pentru fotbalul românesc:
- primul meci în nocturnă
- primul cuplaj (22 septembrie 1935) Unirea tricolor - AMEFA şi CFR Bucureşti - Crişana Oradea
Terenul de pe "Venus" a fost primul teren gazonat din ţară. Arena a fost construită din banii personali ai unuia dintre preşedinţii clubului, Alexandru Elădescu, cel care şi-a sacrificat o pădure în acest scop (de menţionat că arena era construită din lemn, cu stâlpi de susţinere din beton armat). Venus Bucureşti a fost o echipă foarte iubită în epocă. Este celebru şeful galeriei venusiste de atunci George Chibrit
La cinci ani de la inaugurarea stadionului ROMCOMIT, Bucureştiul se "pricopsea" cu o nouă arenă: Venus, amplasată în spaţiul dintre Splaiul Dâmboviţei şi Podul Eroilor, care se numea chiar Podul Venus. Construirea stadionului a fost posibilă prin efortul exclusiv al unuia dintre cei mai longevivi preşedinţi de club din acea vreme: avocatul Alexandru Elădescu. Acesta a vândut o pădure, proprietate personală. Venus a fost cea mai titrată echipă din Bucureşti, cu opt titluri de campioană, între 1920 şi 1940.
De numele stadionului Venus se leagă şi primul cuplaj, organizat la 22 septembrie 1935, cu ocazia partidelor Unirea Tricolor - AMEFA şi CFR Bucureşti - Crişana Oradea. În perioada 1937-1939, pe arena Venus s-au disputat majoritatea meciurilor echipelor româneşti din Cupa Europei Centrale, pe zgură, nu pe gazon, precum şi cinci finale ale Cupei României. După instaurarea regimului comunist şi a "exterminării burgheziei", echipa a fost retrogradată în ligile inferioare şi, ulterior, s-a desfiinţat. În anul 1948, ca urmare a includerii zonei într-o arie militară, majoritatea clădirilor au fost demolate, inclusiv stadionul Venus.
Stadionul Astra-CFR(Vagonul), Arad
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu