5. Stadion "Valentin Stanescu", Giulesti
Rapid Bucuresti
Stadionul Giuleşti este stadionul oficial al clubului de fotbal Rapid Bucureşti.
Date tehnice
Categorie UEFA: 2**
Locaţie: Calea Giuleşti nr. 18, 060274 Bucureşti,
tel./fax: +4021/2203125
Inaugurat: 10 iunie 1939
Renovat: 2003 Capacitate: 19.100 de locuri, toate pe scaune
Nocturnă: 1.400 lucşi
Operator/Proprietar: Rapid Bucureşti
Tribuna oficiala : 1021 locuri Tribuna IA: 2326 locuri Tribuna IB: 1614 locuri Tribuna II: 5452 locuri Peluza I (Sud): 4500 locuri Peluza II (Nord): 4176 locuri Total: 19.089 locuri
Lucrările de construcţie au început în 1936 sub conducerea arhitectului Gheorghe Dumitrescu şi sub patronajul Asociaţiei culturale şi sportive C.F.R.. 2 ani mai târziu este încheiată construcţia, dând echipei Rapid o copie mai mică a "Potcoavei" din Londra a echipei Arsenal. Oficial, stadionul a fost inaugurat pe 10 iunie 1939, cu ocazia Ceferiadei organizate pentru a marca împlinirea a 70 de ani de la punerea în circulaţie a primului tren din România.
În acel moment, Rapidul dispunea de una din cele mai mari şi moderne arene din ţară, neavând totuşi capacitatea ANEF-ului sau gazon de iarbă şi instalaţie de nocturnă ca Venus. Capacitatea stadionului era de 12.160 de locuri. Construcţia celei de-a doua peluze a început la mijlocul anilor 80, dar "Potcoava" a fost închisă de-abia 10 ani mai târziu, mărind capacitatea stadionului la 19.100 de locuri, toate pe scaune. Modernizările au continuat în 2003, an în care gazonul a fost schimbat complet, fiind în acest moment printre cele mai bune din România. În acelaşi an a fost mărită şi acoperită tribuna oficială, iar gardul de protecţie a fost înlocuit cu un material plastic transparent pentru a îmbunătăţi vizibilitatea spectatorilor.
Istoric
Decenii de-a rândul, fieful Rapidului a fost cunoscut sub denumirea de «Potcoava» Giuleştiului. Dar, până la apariţia acesteia, la şase ani de la debutul «alb-vişiniilor» în Divizia A (1932), echipa s-a tot plimbat pe diferite arene din Capitală. Primul meci pe prima scenă a fost găzduit de terenul Romcomit, în ziua de 11 septembrie 1932, cînd CFR Bucureşti a primit vizita marii echipe a Ripensiei. Istoria „Giuleştiului” începe în 1934. Pe 31 mai, Gazeta Sporturilor consemna ştirea conform căreia «CFR Bucureşti începe construirea unui teren pe Şoseaua Giuleşti».
Lucrările erau prevăzute să înceapă pe 1 iunie, iar suprafaţa de joc urma să aibă dimensiunile de 105 m lungime şi 65 m lăţime şi să fie acoperită cu zgură, copiindu-se modelul unei arene la modă atunci, Venus. Planurile n-au fost respectate. Un an mai târziu, adică în mai 1935, acelaşi ziar menţiona că «se speră ca în toamnă CFR să joace pe Giuleşti, teren care va fi deocamdată doar împrejmuit». Mai pe româneşte, încă nu se prevedea construcţia tribunelor. Cu toate acestea, la sfârşitul anului 1935 (10 decembrie), Primăria anunţa că refuză autorizarea construirii stadionului, pentru că “nu se poate încadra în planul de sistematizare al Capitalei”! Câteva zile mai târziu, se acorda, în sfârşit, autorizaţia de construcţie. Iar în aprilie 1936 se estima că stadionul va fi gata pe 1 septembrie, acelaşi an, că va avea gazon şi va putea aduna 25.000 de spectatori. Se modificaseră puţin şi dimensiunile, estimate acum la 107/75, dar se avansa chiar şi o dată de inaugurare: 14 august 1936. Lucrările au început, e adevărat, în cursul acelui an, dar ele au durat, în cele din urmă, mai bine de doi ani. «Potcoava», proiectată şi construită de arhitectul Gheorghe Dumitrescu sub patronajul Aociaţiei sportiv-culturale a CFR, a fost dată oficial în folosinţă pe 10 iunie 1939, inaugurarea fiind legată de Ceferiada organizată pentru a marca împlinirea a 70 de ani de la punerea în circulaţie a primului tren în România. La evenimentul din vara lui 1939 au luat parte Regele Carol al II-lea, Prinţul Mihai «Mare Voievod de Alba Iulia», Prinţul Paul al Greciei, membri ai Guvernului Român, Consilieri Regali, înalţi demnitari, personalităţi proeminente ale vieţii noastre publice, reprezentanţi străini, care asistaseră şi la serbarea naţională de pe 8 iunie 1939, şi neumeroşi delegaţi ai căilor ferate europene. La început, spectatorii de la peluză vizionau meciurile în picioare, iar sub tribune existau circa 60 de loje pentru oficiali. «Potcoava» era considerată atunci «arena cea mai încăpătoare şi cea mai elegantă» din ţară. ”Potcoava” a devenit amintire pe la jumătatea anilor ’80, când a fost ridicată, la început doar pe un cadru metalic, o a doua peluză, închizându-se, practic, stadionul. Lucrarea a fost definitivată aproximativ 10 ani mai târziu. În prezent, arena poate primi 19.100 de oameni, fiind dotată în întregime cu scaune de plastic. Din 2000, dispune si de instalatie de nocturna. Incepand cu anul 2001, stadionul de langa Podul Grant a fost botezat Valentin Stanescu, in memoria fostului jucator al Rapidului, dar si antrenorul care a adus primul titlu in Giulesti. Vara lui 2003 a reprezentat un alt reper important în istoria bătrânei arene. Echipa s-a mutat pe «Naţional», lăsând cale liberă pentru lucrările de modernizare. Gazonul a fost schimbat în totalitate, iar drenajul său a fost adus la standarde occidentale. În consecinţă, pe 14 noiembrie 2003, Rapid dispunea de cel mai bun gazon din România. Stadionul a intrat, de asemenea, într-un amplu proces de refacere. S-au început mărirea şi modernizarea tribunei oficiale, iar tribunele au fost înconjurate, în locul vechiului gard de protecţie, cu un material plastic transparent (şi rezistent), care asigură şi o vizibilitate excelentă, dar şi o protecţie pe măsură. În vara lui 2004, prin Hotărâre de Guvern, stadionul a trecut din administrarea Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului în cea a Clubului Sportiv Rapid. Totusi, in ultimii ani, din cauza degradarii continue a stadionului, autoritatile au interzis ca peluza I sa mai fie deschisa, iar alte sectoare au fost reamenajate, astfel ca in prezent capacitatea stadionului este de numai 9.200 de locuri.
Poze
