Stadioane Liga 3 Stadionul "MEdC Rocar", Bucuresti - Rocar ANEFS Bucuresti

Stadionul "MEdC Rocar", Bucuresti

Rocar ANEFS Bucuresti

Stadionul"MEdC Rocar" apartine M.Ed.C din 2003 si are o capacitate de 7.500 de locuri. Aici joaca formatia Rocar ANEFS (fosta Autobuzul si Rocar).

“Baza Didactică Stadion ANEFS” a intrat în patrimoniul Academiei, prin drept de administrare de la M.Ed.C, în anul 2003. Este compusă din: suprafaţă construită 2.534 mp; suprafaţă teren 17.405 mp. Baza dispune de teren de joc gazonat, de dimensiuni regulamentare, tribune pentru public pentru aprox. 7.500 spectatori, vestiare, cabinet medical, centru de refacere-recuperare, mini-cantină, sală forţă, 14 spaţii de locuit, spaţii administrative. Este dotată cu centrală termică proprie, instalaţii de întreţinere proprii. Starea actuală a complexului permite deschiderea unui centru de pregătire pentru copii şi juniori la fotbal, cu servicii prestate de studenţi, activitate deosebit de profitabilă financiar.



Date tehnice

Nume: Stadionul “Stadionul MEdC Rocar”
Adresa: Str. Prasilei, Nr. 47
Anul constructiei: 1960
Anul inaugurarii: 1960
Renovare: 2001,2008
Capacitate: 7.500 locuri
Alte denumiri: “Autobuzul”

Istoric

Povestea începe în 1953, în curtea Uzinelor de remorci "Tudor Vladimirescu"
În grădina cu trandafiri a Stadionului Rocar, sub ochii noului venit, administratorul complexului se aşează la masă şi redevine copil. Stadionul nu se născuse aici. "Baza veche se afla în incinta Uzinelor "Tudor Vladimirescu", înfiinţate în 1953. Pe undeva pe lângă Piaţa Progresul de azi. Asociaţia sportivă a luat fiinţă odată cu fabrica, în 1953", spune actualul administrator al bazei, care continuă menţionând că "Fotbalul a fost prima disciplină sportivă a uzinei. Şi pentru că s-a creat o echipă de fotbal, în interiorul uzinei "Tudor Vladimirescu" s-a amenajat şi un teren de joc. Echipa a început să evolueze mai întâi în campionatul raional." "Tudor Vladimirescu" era o unitate care producea iniţial remorci, pentru ca mai târziu să ajungă la autobuze şi troleibuze. Dezvoltarea uzinei atrage creşterea numărului de angajaţi şi, inevitabil, sportul se extinde şi spre alte discipline: box, automobilism şi carting, volei masculin, şah şi handbal feminin.

Actualul stadion datează de la începutul anilor 1960
Dintre toate privirile domnului Diaconu, una, înălţată, este de-ajuns pentru ca anii 1960 să debuteze lângă tine, un câmp gol pe care începea să se împrejmuiască actualul stadion. "Pentru că fabrica avea 7000 de muncitori şi spaţiile de producţie au luat amploare, s-a construit un nou teren în sectorul 4, pe o suprafaţă de 18.700 de metri pătraţi. În momentul acela echipa, "Autobuzul", juca în Divizia C, divizie organizată pe şase serii, la nivel de ţară", rememorează administratorul.
Primele vestiare ale stadionului din Strada Praşilei există şi azi. Administratorul le spune "chilii"
La câţiva paşi distanţă de masa unde se deapănă amintiri, vechile vestiare ale echipei, construite după ce se-mprejmuise actualul teren, îşi lasă parcă uşile deschise spre anii când jucătorii aveau echipament făcut la secţia de tapiţerie a fabricii şi ghete ale căror crampoane erau bătute în cuie de un cizmar: "În perioada anilor ‘59-‘64, echipamentul sportiv era total diferit de cel de azi. De exemplu, noi aveam o secţie de tapiţerie unde erau 120 de maşini de cusut care efectuau lucrări pentru scaunele din autobuze şi troleibuze; pe lângă acestea, ne lucrau şi nouă echipamentul, şort şi bluze, pe care îl foloseam la antrenamente şi jocuri. Cât despre încălţăminte, nu se foloseau adidaşi, ca zi; aveam teneşi obişnuiţi, iar ghetele pentru joc aveau crampoane bătute în cuie de un cizmar angajat la fabrică, nea Tudorică. El ascuţea crampoanele cu un raşpel."

Imagini ale vechilor vestiare, "chiliile" "Autobuzului", cum spune administratorul

Stadionul trăieşte în oameni. Oameni nu mai vin să trăiască pe stadion
Dincolo de poveste, rămân clădirea administrativă, începută înainte de 1989 şi finalizată prin 1990-1991, stadionul de azi, tribunele în care încap 7500 de spectatori, după cum afirmase administratorul, şi evoluţia încurcată şi controversată a numelui Rocar. În plus, sinceritatea oamenilor din zonă care spun că n-au mai ajuns pe Rocar de zeci de ani, unii dinainte de Revoluţie, de când erau copii, se înfige dureros în istoria stadionului.

Poze